Tragica soartă a frumoasei brăilence din închisorile tovarășilor. Cum au capturat-o securiștii pe actrița Lilly Carandino

Lilly Carandino a fost una dintre cele mai frumoase și apreciate actrițe de pe scena bucureșteană, fiind asemănată adesea cu Greta Garbo, prin prisma fizicului, dar și al talentului său.

Totuși, aprecierea de care se bucura tânăra artistă nu a contat pentru comuniștii abia veniți la putere, aceștia supunând-o la chinuri în anul 1947, la puțin timp după instalarea regimului.

Cine a fost Lilly Carandino

Lilly Carandino (născută Gușeilă) s-a născut la Brăila, în 1909, iar pasiunea pentru arta teatrului avea să o ducă în Capitală, unde urma cursurile Conservatotului de Artă Dramatică, până în anul 1928.

A debutat la scurt timp pe scena Teatrului Național, ca mai apoi să obțină o bursă de studii la Paris. Aici, ea îl întâlnește pe cel ce avea să-i devină soț, Nicolae Carandino.

Ea revine în România, inclusiv pe scenă, interpretând o serie de roluri la teatrele Regina Maria, Maican, Odeon, Victoria sau Bulandra.

În anul 1941, primeşte Premiul pentru creaţie, dar tinerilor actori, impresionând cu rolul Margaretei, din Faust.

„Avea un temperament de o natură cu totul aparte, puternic şi adânc şi, în acelaşi timp, de o mare delicateţe, avea o apariţie de o paloare stranie, fascinantă, ca şi când ar fi iradiat lumină, când intra în scenă”, declara, despre Lilly Carandino, Fory Etterle, un alt actor cunoscut al vremurilor respectiv.

Din nefericire, numele lui Lilly Carandino nu a rămas în istorie prin prisma artei pe care a practicat-o cu atâta grație, ci din cauza grupului din care a făcut parte, ramură a Partidului Național Țărănesc, care avea să-i aducă una dintre cele mai mari nefericiri în viață.

Lilly Carandino, victima opresiunii comuniste

Lilly Carandino a fost arestată, în 1947, împreună cu soțul său, în momentul în care încercau să fugă din țară, alături de alți membri ai grupului de țărăniști de la Tămădău.

„Maniu îmi spusese că nu e cazul să ne luăm cu noi nevestele. Se făcea o singură excepţie: N. Penescu condiţionase plecarea lui de plecarea simultană a soţiei sale. Fără să am vreo certitudine, ba chiar dimpotrivă, i-am spus (lui Lilly) că o iau şi… să-şi facă bagajele. Le-a făcut într-o stare de exaltare care, mai târziu, examinate de Securitate, urma să provoace legitime nedumeriri. Obiecte secundare, mănuşi, fotografii, ziare înghesuite.

Rochiile indispensabile în schimb, se împătureau puţine şi la întâmplare. Lilly nu avea, fireşte vocaţie politică, dar în momentul dat era alături de mine, iar eu, bănuind ceea ce ar fi urmat, în defavoarea ei, dacă o părăseam, m-am grăbit – din bunăvoinţă – să o îmbarc într-o aventură din care nu s-a mai putut degaja.

Fiecare dintre noi pluteam în absurd, fără să ne dăm seama că oricât de legitime, oricât de raţionale ne-ar fi faptele, destinul avea socotelile lui aparte, socoteli în măsură să le răstoarne pe cele individuale.

Am ajuns relativ repede la Tămădău, lângă Fundulea, unde urma să sosească la ora 6 dimineaţa avionul. Cele câteva ore care ne mai despărţeau de ora fatală le-am petrecut în conversaţii mai mult sau mai puţin glumeţe.

Devreme ce zarurile erau aruncate, nu credeam că ezitările melancolice, anxietăţile şi spaimele aveau vreun rost. De altfel, dintre noi toţi, singură Lilly avea presimţirea catastrofei care ne aştepta.

Sensibilitatea ei de femeie şi mai ales formaţia profesională i-au permis presimţiri uluitoare. În timp ce noi vorbeam în general despre viitor, ea examina cu ochi lucizi prezentul. Şi descoperea că toţi călătorii care ne însoţeau erau în realitate agenţi, că intrasem într-o capcană îngrozitoare şi că eram de o teribilă inconştienţă devreme ce nu ne dădeam seama de adevăr”, scria Nicolae Carandino, în „Nopţi albe şi zile negre. Memorii din închisorile şi lagărele comuniste”, citat de adevarul.ro.

Ca drept urmare, ea a fost condamnată la 6 luni de închisoare comunistă și a fost eliberată în 1948 din Penitenciarul Central de Femei din Ilfov.

„Ne-a povestit mai târziu mama, cât de impresionant era sa o vezi pe marea şi frumoasa Lilly Carandino cum urca pe prici şi recita De la Nistru pân’ la Tisa cu atâta pasiune încât şi gardiencele ce ascultau la uşa şi se uitau prin vizetă, cereau: mai zi o dată, doamna artistă”, relata Lia Lazăr-Gherasim, fiica fruntaşului PNŢ Ilie Lazăr, arestat la Tămădău, potrivit sursei menționate anterior.

Până în anul 1964, i-a fost interzis să profeseze. Ulterior, a mai jucat, până în 1969, la Teatrului de Stat din Ploieşti.

Lilly Carandino a murit la Bucureşti, în anul 1995.